Încercările de a normaliza relațiile Türkiye – Regimul sirian

Pentru prima dată de la începutul războiului civil sirian (2011) intrăm într-o perioadă de discuții directe între Ankara și Damasc. În urma primelor declarații și a mesajelor relativ pozitive făcute la nivelul de lideri, miniștrii apărării și șefii serviciilor de informații s-au întâlnit la Moscova, iar acum se așteaptă întâlnirea miniștrilor de externe. În timp ce Rusia acționează în calitate de mediator, țările precum Iran și Emiratele Arabe Unite încearcă, de asemenea, să se implice în acest proces.

Articolul cercetătorului în domeniul politicilor externe al fundației SETA (Fundația pentru cercetări politice, economice și sociale), Can Acun.

  Protestele declanșate în Siria de Primăvara Arabă în 2011, s-au transformat pas cu pas într-un război civil, odată cu intervențiile armate ale forțelor militare afiliate regimului Assad. În timp ce țările precum Iran și Rusia au sprijinit regimul, majoritatea lumii, inclusiv Türkiye, a susținut opoziția siriană. A fost înființată Armata Siriană Liberă și a început rezistența militară împotriva regimului. Cu toate acestea, pe măsură ce conflictele din interiorul țării s-au transformat într-un război prin intermediari, Rusia și Iran au sprijinit regimul din punct de vedere militar pe teren. DAESH, care a apărut datorită haosului din Irak, a început să se răspândească în Siria și a vizat în primul rând opoziția. Pe de altă parte, SUA și țările occidentale au suspendat sprijinul acordat opoziției siriene, punând în centru lupta împotriva DAESH. Lăsată singură, Türkiye a inițiat un mecanism tripartit cu Rusia și Iran și a format procesul Astana. Procesul de la Astana a scos la iveală faptul că nu va exista niciun învingător în acest război și că este nevoie de o soluție politică. Bineînțeles, este vorba de un dezastru în care sute de mii de oameni și-au pierdut viața, milioane de oameni au fost strămutați, iar infrastructura și suprastructura Siriei au fost în mare parte distruse. Pe de altă parte, SUA, folosind ca pretext lupta împotriva DAESH, au încercat împreună cu PYD/YPG, extensia siriană a PKK, să creeze aici un stat terorist prin preluarea controlului asupra zonelor de la est de Eufrat.

Türkiye a împiedicat această structură să formeze o centură și să coboare în Mediterana de Est prin operațiunile militare pe care le-a desfășurat, dar amenințarea nu a fost eliminată.

 Acum în contextul soluției politice menționate mai sus, al luptei împotriva terorismului și al problemei refugiaților pare să fi început un nou proces. Președintele Erdogan a dat amploare propunerii lui Putin și a aprobat negocierile cu regimul Assad. Ulterior, miniștrii apărării și șefii serviciilor de informații s-au întâlnit la Moscova. În prezent, se așteaptă ca în viitorul apropiat să se reunească miniștrii afacerilor externe, Iranul și Emiratele Arabe Unite având ca scop să se implice în acest proces.

Cu toate acestea, este necesar să menționăm că există piedici considerabile între părți. Principalele cerințe ale Türkiye sunt consolidarea integrității teritoriale a țării, organizarea unor operațiuni comune împotriva PKK, crearea unui fond financiar internațional cu sprijinul ONU, reconstruirea orașelor distruse, în special Alep, și întoarcerea refugiaților. Desigur, pentru ca toate acestea să se realizeze, este necesară continuarea procesului de soluționare politică, crearea unei noi constituții și a unui guvern în care să fie inclusă opoziția.

Semnele ce vin din partea regimului ne arată că nu există nicio tendință în direcția acestor cerințe. Precum lipsa voinței în acest context așa și existența sau lipsa capacității necesare este un semn de întrebare important. Bineînțeles, nu trebuie uitat că regimul se confruntă cu dificultăți serioase, că economia a ajuns într-un impas total și că oamenii sunt lipsiți de securitate alimentară și energetică. În plus, noile echilibre geopolitice formate în contextul războiului Rusiei împotriva Ucraina întăresc și ele poziția Türkiye. În acest context, regimul ar putea fi forțat să facă diverse concesii. Cu toate acestea, direcția procesului va deveni mai clară după alegerile din Türkiye.