Moarte și exil: Libertate

"Astfel, numărul persoanelor care fac studii în Occident crește rapid. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre cei care au plecat în Occident pentru educație nu s-au întors doar cu o profesie. Acești oameni, familiarizați cu ideea libertății și cu idei naționaliste, în același timp, aduc cu ei gândul de a înființa un stat independent."

~

Libertate

La bulgari are loc un proces diferit în această privință. Mai exact, ei experimentează un alt proces de construire a națiunii. În plus față de dinamica internă, dinamica externă este, de asemenea, foarte eficientă la bulgari. Poate chiar mai mult decât dinamica internă... Țara care se evidențiază din acest punct de vedere este Rusia. Bulgarii, de asemenea, acordă o mare importanță educației în vederea creării identității naționale. Atât de mult încât, cu sprijinul atât al Occidentului, cât și al panslaviștilor din Rusia, numărul școlilor bulgare a ajuns la 1504, la 42 de ani după deschiderea primei școli bulgare, în 1835.

Cu toate acestea, influența Rusiei și a panslaviștilor a fost mult mai mare. Pentru că majoritatea profesorilor care lucrau în aceste școli moderne bulgare au fost instruiți de panslaviști din Rusia conform acestor idealuri. Aceștia, la fel ca și grecii, sârbii și alții, aspirau la independență. Norii negri au început să apară la orizont, prevestind vremuri grele pentru Imperiul Otoman. Și nu a trebuit de așteptat mult. Pentru că ideea de independență și mișcări separatiste apar mult mai devreme și mai repede decât se estima. Uriașul Imperiu a intrat într-un proces de dezintegrare într-un timp scurt. Și într-o clipită, Rumelia statului Türkiye a fost pierdută.

~

Ce se întâmplă cu milioane de musulmani, adică turci, care trăiesc în această zonă geografică în perioada în cauză? Milioane de oameni sunt exilați, sute de mii dintre ei își pierd viața din cauza masacrelor, a bolilor și a altor motive. Uriașul Imperiu Otoman se află într-o situație disperată. Asemenea unui boxer care este lovit în mod constant, nu-și poate reveni. Pentru că înainte ca un război să se termine, începe altul, rebeliunile izbucnesc una după alta. Tocmai când crezi că ai rezolvat o problemă, apare alta. Din acest motiv, singurul lucru pe care îl poate face Sublima Poartă este să se apere și să încerce să facă fața situației cu cât mai puține pagube. Ideea este de a păstra măcar ceea ce a mai rămas. Dar a realiza acest lucru nu este atât de ușor. Pentru că fiecare rebeliune, fiecare război înseamnă că Imperiul Otoman pierde teritoriu sub presiunea statelor occidentale. Așa și s-a întâmplat. Imperiul Otoman a început să piardă rapid teritoriu în secolul al XIX-lea, mai întâi cu revoltele și războaiele sârbilor, apoi a grecilor și în cele din urmă a bulgarilor. La sfârșitul Războiului Balcanic, Imperiul a fost nevoit să se retragă din toți Balcanii, cu excepția insulei Ada Kaleh, situată pe fluviul Dunărea, pe care o pierde ulterior odată cu semnarea Tratatului de la Lausanne.

~

Migrația forțată a sute de mii de oameni din Bulgaria în Anatolia în 1989 este una dintre cele mai mari tragedii și despărțiri din istoria omenirii. Dar aceasta nu este prima migrație din regiune în Türkiye. Pentru că istoria valurilor de migrație din Balcani în Türkiye și a suferințelor datează încă din secolul al XVII-lea. Adevărata migrație mare a avut loc de la începutul secolului al XVIII-lea. De fapt, s-a stabilit că aproximativ 7 milioane de oameni din popul Republiațiacii Türkiye, care ajunsese la 11 milioane în 1927, a venit în Anatolia ca urmare a migrației. Bineînțeles, fluxuri atât de intense de migranți s-au bucurat de  atenția multor cercetători. Unul dintre aceștia, istoricul american Justin McCarthy, a spus despre migrațiile din Balcani în Türkiye din ultimele două secole și consecințele acestora următoarele: "Majoritatea musulmanilor din Balcani dispăruseră. Erau fie morți, fie forțați să emigreze. Cei care rămăseseră trăiau în așezări izolate în Grecia, Bulgaria, Iugoslavia. Musulmanii din Crimeea, din Caucazul de Nord și din Armenia rusă au avut aceeași soartă. Și ei, pe scurt, de asemenea, au dispărut. Milioane de musulmani, majoritatea turci, au murit, iar alte milioane s-au refugiat în actualul teritoriu al Türkiye. Între anii 1821 și 1922, mai mult de 5 milioane de musulmani au fost expulzați din țările lor. 5,5 milioane de musulmani au fost uciși în războaie, în timp ce restul au murit de foame și de boli în calitate de refugiați. Fiecare dintre noile state a fost zidit pe suferința locuitorilor săi care fuseseră alungați și plecaseră". Kemal Karpat, în studiul său demografic privind perioada dintre 1856 și 1990, vorbește de 9 milioane de musulmani care au fost forțați să emigreze.