Supremația normativă a Occidentului se prăbușește

În toiul agresiunii israeliene în curs de desfășurare în Gaza, se conturează o situație tragică în care mii de civili sunt uciși zilnic. Acest lucru este însoțit de uciderea brutală a bebelușilor și copiilor, de masacrarea femeilor însărcinate și a copiilor încă nenăscuți și de atacarea ambulanțelor care transportă persoane rănite. Spitalele, școlile și taberele de refugiați sunt ținta bombardamentelor, în timp ce serviciile de bază, cum ar fi alimentarea cu apă, combustibil, electricitate și accesul la internet sunt întrerupte. Zeci de mii de persoane neînarmate au fost forțate să își părăsească locuințele, în timp ce palestinienii din Cisiordania sunt reținuți în masă de către soldații israelieni. În timp ce coloniștii evrei comit acte teroriste care îi vizează pe palestinienii neînarmați, soldații israelieni pun cătușe cu numere la gleznele persoanelor deținute, imitând astfel modul în care evreii erau tratați de naziști.

Articolul șefului Direcției Studii de securitate al Agenției SETA Prof. Dr. Murat Yeșiltaș.

Masacrul și genocidul brutal și de durată la care asistăm în ultimele 40 de zile este explicat rațional ca fiind exercitarea de către Israel a așa-numitului său drept la autoapărare. Prim-ministrul israelian Netanyahu își bazează retorica de război pe superioritatea religioasă a evreilor iar retorica teopolitică se bucură de sprijin semnificativ la Washington.  

Din nefericire, în timp ce toate acestea se întâmplă, un număr semnificativ de țări occidentale, în special Statele Unite, nu numai că păstrează tăcerea, dar și sprijină în mod decisiv ceea ce Israelul definește ca fiind așa-numitul său drept la autoapărare. Mass-media occidentale principale prezintă această atrocitate în mod părtinitor și cu o prejudecată flagrantă. Despre femeile, nou-născuții și copiii uciși în Gaza se spune ”au murit”, în timp ce pierderile Israelului se descriu ca ”uciși”. Acest dublu standard, ipocrizia și discursul dominant care legitimează acțiunile Israelului sunt indicatori clari ai creării unei "stări de excepție" pentru Israel în cadrul comunității internaționale.

Acest statut excepțional acordat Israelului arată că repercusiunile masacrelor din Gaza depășesc consecințele geopolitice. Cele 40 de zile de evoluții evidențiază presupusa goliciune progresivă a sistemului internațional modern. Cu alte cuvinte, expune natura malignă a narațiunii liniare a istoriei care ar trebui să ducă la o îmbunătățire. Brutalitatea războiului la care suntem martori este un semn clar al erodării totale a hegemoniei normative occidentale.

Sistemul internațional modern nu se bazează doar pe puterea materială, ci, odată cu înființarea sistemului ONU în 1945, a fost făcută o încercare de a stabili o ordine internațională bazată pe reguli. Prin înființarea organizațiilor internaționale și stabilirea de reguli, statele s-au angajat să prevină conflictele, să protejeze victimele de agresori și să creeze un sistem global mai pașnic. În plus, după cel de-al Doilea Război Mondial, au fost elaborate documente ample axate pe drepturile omului. Scopul a fost de a stabili o ordine internațională pașnică prin obligarea statelor să respecte aceste principii. Cu toate acestea, arhitecții acestui sistem, națiunile occidentale, au eșuat adesea în a îndeplini aceste standarde. Mai important, ele au folosit aceste instituții ca instrumente pentru a consolida hegemonia occidentală.

Răspunsul națiunilor occidentale la atrocitățile comise de Israel în Gaza subliniază și mai mult supremația normativă a Occidentului care se prăbușește. Prăbușirea acestei supremații nu a început cu Gaza. Așa-numita hegemonie normativă a Occidentului își pierduse deja credibilitatea. Invazia americană în Irak s-a bazat pe pretexte false și a dus la moartea a aproape un milion de oameni. Când au început revoltele arabe, retorica democrației s-a dovedit a fi un instrument aplicat în mod selectiv. După lovitura de stat militară violentă din Egipt, condusă de al-Sisi, mass-media occidentală a prezentat-o ca pe o "restaurare a democrației". Al-Sisi a fost apoi întâmpinat în capitalele europene ca un simbol al stabilității în Orientul Mijlociu. După ce regimul al-Assad a folosit arme chimice în Siria, Occidentul a rămas pasiv. Sub pretextul luptei împotriva DAESH în nordul Siriei, SUA au stabilit un parteneriat cu YPG, o extensie a organizației teroriste PKK. Franța a permis companiei Lafarge să opereze în zonele aflate sub controlul DAESH în Siria. Deși multe țări europene au definit PKK ca fiind o organizație teroristă, acestea au permis activitățile PKK în interiorul granițelor lor. Toate acestea sunt exemple de utilizare a ”normei” de către Occident doar pentru interesele sale strategice.

În urma invaziei ruse a Ucrainei, Occidentul l-a prezentat în mod colectiv pe Vladimir Putin drept Hitler al timpurilor noastre, descriindu-l ca pe un dictator nemilos care a masacrat civili, a vizat infrastructura civilă, a transformat oamenii în refugiați pe propriile lor pământuri și a amenințat integritatea teritorială a Ucrainei. Cu toate acestea, această poziție normativă a fost complet clătinată de campania militară brutală a Israelului în Gaza.

Declinul supremației normative a Occidentului nu este un fenomen temporar și este posibil să aibă consecințe importante. Una dintre cele mai importante consecințe este posibilitatea apariției necontrolate a unei noi ordini internaționale lipsite de norme. Acest lucru este important, deoarece un sistem fără norme ar duce la apariția unei ordini anarhice. A doua este adâncirea decalajului dintre lumea occidentală și cea non-occidentală și proliferarea conflictelor bazate pe identitate. Este posibil ca acest lucru să nu apară ca o ciocnire a civilizațiilor, așa cum sugerează Huntington, ci ca o ciocnire profundă a identităților care să modeleze viitoarea ordine internațională. Acest risc s-a intensificat de la 7 octombrie, în special în interiorul Occidentului însuși. A treia consecință posibilă este ca Occidentul să înstrăineze întregul Sud global. Sudul global este alături de Gaza în fața brutalității extreme a Israelului. A patra - este potențiala întărire a politicilor actuale ale Rusiei și Chinei, ambele construind o ordine socială bazată pe valorile lor normative.  A cincea - este posibilitatea ca lumea islamică să se alinieze la o axă geopolitică non-occidentală. Aceasta este poate una dintre cele mai probabile consecințe ale stării de excepție la care am asistat după 7 octombrie ce protejează Israelul.

În concluzie, statutul excepțional conferit Israelului în agresiunea sa împotriva Gazei marchează sfârșitul așa-numitei supremații normative a Occidentului și forțează Occidentul să se confrunte cu un colaps moral și politic.