Războiul din Ucraina

Așa cum era de așteptat, Putin a preferat să adâncească criza ucraineană acceptând cererile de independență ale autoproclamatelor republici Luhansk și Donețk din regiunea Donbas și apoi trimițând Forța rusă de menținere a păcii în această regiune, în loc să rezolve criza prin negocieri diplomatice. Apoi a lansat o invazie în Ucraina. În acest fel, Protocolul de la Minsk, care a stat la baza negocierilor pentru o soluție încă din 2014, a fost înlăturat definitiv. În plus Putin a enumerat noi condiții; Acceptarea anexării Crimeei, suspendarea și respingerea de către  Ucraina aderării la NATO și, în final, dezarmarea Ucrainei.

Articolul Directorului Departamentului pentru cercetări în domeniul politicilor externe al fundației SETA Murat Yeșiltaș

Deși regiunea Donbas se evidențiază ca punctul principal în stadiul actual al crizei, Donbas nu va fi punctul nodal în care criza va fi rezolvată. Cel puțin deocamdată, Putin crede că încă deține superioritatea în eventualitatea escaladării crizei și încearcă să facă cu mare grijă fiecare pas pentru a-și atinge obiectivele geopolitice mai mari, printre care și invazia Ucrainei.

 Având în vedere faptul că Putin consideră Ucraina atât un element esențial al imaginației geopolitice ruse, cât și un loc de răfuială cu Occidentul, pare destul de clar că el nu va accepta o soluție limitată la Donbas. Cu alte cuvinte, Donbas nu este o soluție pentru preocupările de securitate ale Rusiei și preocupările geopolitice față de Occident.

În acest moment, prima întrebare care îmi vine în minte este ce fel de acțiune poate întreprinde Putin pentru restul regiunii Donbas. Luând în considerare modelele de intervenție militară ale Rusiei în 1999 în Cecenia, în 2008 în Georgia, în 2014 în Crimeea și altele din afara „imediatei apropieri”, prima mișcare a Rusiei ar putea fi forțarea Ucrainei să se retragă din restul regiunii Donbas. Realizarea acestui scenariu va fi posibilă dacă Ucraina, spre deosebire de 2014, va alege să nu se apere și să renunțe la teritoriile pe care le controlează în prezent, dacă embargourile care urmează să fie implementate treptat de Occident vor fi ineficiente și puterea militară coercitivă a armatei ruse este sporită și mai mult, reprezentând o amenințare completă de război pentru Kiev.

A doua posibilitate este de a lansa un atac de pe linia de front și de a lupta eficient pe teren sub pretextul de a proteja aici minoritatea rusă, forțând Ucraina să se retragă de la toate granițele stabilite de republicile separatiste; Pentru că textul scris prin care Putin a acceptat cererile de independență ale celor două republici în cauză acoperă întreaga regiune Donbas. Cu alte cuvinte, armata ucraineană a fost redusă la poziția de „ocupant” pe propriul teritoriu, conform documentului prin care Rusia a recunoscut aceste două republici. Aceasta înseamnă că Ucraina părăsește regiunea Donbas, 70% din teritoriul căreia se află în prezent sub controlul său; și, cel mai important, portul Mariupol din Marea Azov aflat în prezent sub controlul Ucrainei, cade și el în mâinile „statului proxy” Donețk.

Dacă se va realiza acest scenariu, superioritatea strategică a Rusiei în Marea Azov va fi consolidată, iar cel mai important punct de legătură economică al Ucrainei va fi sub controlul Rusiei. Astfel, va fi posibil ca Rusia să stabilească o linie terestră de legătură cu Crimeea. Armata ucraineană, care a reușit să protejeze această regiune strategică în fața atacului separatiștilor din 2014, ar putea să nu reziste unei ecuații în care Rusia va fi mai mult implicată și ar putea preda orașul Rusiei. Aceasta înseamnă că criza se întoarce împotriva Ucrainei, atât din punct de vedere strategic, cât și simbolic. Pentru că Mariupol este și cel mai important dintre principalele centre de comandă din care Ucraina gestionează operațiunea din regiunea Donbas. În același timp, aceasta nu înseamnă o pierdere economică, ci și o slăbire a liniei de aprovizionare pentru apărare pentru regiunea Donbas din punct de vedere logistic. Deci, dacă următorul obiectiv al Rusiei este să captureze restul Donbasului, opțiunile pe care le are la dispoziție o pot forța să lupte pe teren. Un astfel de război nu este ușor pentru Rusia. Pentru că Putin face în prezent mai multă analiză cost-beneficiu decât oricând. Din acest motiv, Putin va încerca să pună mâna pe Donbas prin metode coercitive prin intermediul ”statelor proxy” în prima etapă.