Puterea UAV a Turciei

Odată cu intrarea Bayraktar Akıncı (TİHA, vehicul aerian de asalt autonom) în dotarea Forțelor Armate Turce, Turcia și-a demonstrat competența în acest domeniu.

Vă prezentăm articolul Directorului Departamentului pentru cercetări în domeniul politicilor externe al fundației SETA Murat Yeșiltaș  

În primul rând, este o realizare importantă faptul că procesele de testare-producție-livrare a Akıncı au fost finalizate relativ rapid având în vedere condițiile în industria de apărare. În plus, în ciuda faptului că pandemia, care a afectat și sectorul tehnologic în ultimii doi ani, a îngreunat condițiile de muncă. Luând în considerare celelalte platforme (cum ar fi Anka, Aksungur, Karayel), există mai mulți factori în spatele transformării Turciei într-o putere UAV. Ar fi util să enumerăm acești factori.

Primul este marea transformare ce a avut loc în domeniul și politicile industriei de apărare. Deciziile luate în cadrul reuniunii Comitetului executiv pentru industria de apărare în 2004 sunt de o importanță vitală. În acel moment, președintele Erdoğan avea două obiective principale: reducerea dependenței externe și consolidarea industriei de apărare pentru dezvoltarea capacităților interne și naționale. A fost făcut un pas strategic în această direcție și au fost anulate proiecte cu o valoare totală de 11 miliarde de dolari, majoritatea bazate pe achiziții externe.

Astfel, s-a făcut un pas foarte important spre oportunități interne-naționale. Bineînțeles, această decizie a fost o parte integrantă a mutării în industria de apărare din 1984. Cu toate acestea, pentru autonomia industriei de apărare a Turciei a fost esențial ca dezvoltarea produselor strategice necesare să avanseze la nivel autohton și național. Un alt punct care trebuie subliniat aici este că obiectivul președintelui Erdogan de a reduce dependența externă și de a crea oportunități interne și naționale a fost întărit cu o strategie cuprinzătoare. De fapt, a fost dezvoltat un cadru strategic în această direcție. Cu scopul de a înființa un complex industrial de apărare militară care să ridice statutul de putere al Turciei, de a răspunde amenințărilor de securitate cu care se confrunta și se va confrunta în continuare Turcia, a aduce descurajarea la un nivel strategic și a reduce costurile economice. S-au făcut progrese mari în această direcție în ultimii 20 de ani.

Al doilea factor este evoluțiile tulburătoare din mediul de securitate al Turciei din ultimii zece ani. În acest moment, este necesar să subliniem riscurile de securitate ce au apărut odată cu criza siriană. Criza siriană a dus la diversificarea amenințărilor asimetrice, în special a terorismului, împotriva Turciei. Diversitatea în rândul grupurilor armate a sporit nevoia de UAV-uri în operațiunile militare preventive transfrontaliere. Capabilitățile precum colectarea informațiilor, asigurarea superiorității aeriene și distrugerea țintelor cu muniție inteligentă au sporit eficacitatea operațiunilor militare ale forțelor armate și au adus succesul operațional la punctul de vârf. Deși conflictele din Siria, Libia și Nagorno-Karabah au caracteristici diferite, UAV-urile turcești au înregistrat o performanță deosebită în toate aceste. Avantajele strategice ale UAV-urilor în reducerea la minimum a terorismului au permis forțelor armate să se mențină pe teren și să câștige dominația în zonă în partea de nord a Irakului. Intensitatea operațiunilor în diferite medii de conflict între anii 2016-2021 a dus experiența de luptă reală a UAV-urilor turcești la vârf.

Ceea ce este mai important în acest context este dezvoltarea tehnologiei și adaptarea rapidă a noilor module datorită feedback-ului experiențelor tactice și operaționale obținute din zone de conflict. Funcționarea sănătoasă a acestui proces este extrem de crucială. Lecțiile învățate din conflicte permit identificarea nevoilor în dezvoltarea unor platforme superioare și se obține astfel cea mai înaltă performanță. TB-2, care au fost utilizate simultan fără control comun în februarie 2020, au cauzat pierderi majore în rândul milițiilor afiliate lui Assad în Idlib. De fapt, această experiență a condus la dezvoltarea altor tactici în conflictele din Libia și din Nagorno-Karabah.

Transformarea Turciei într-o putere UAV nu se limitează la factorii menționați. Trebuie de menționat că, în spatele transformării  Turciei într-un actor care poate concura cu marii jucători la scară globală este și faptul că avantajul costului UAV-urilor turcești, flexibilitatea politică a guvernului și succesele obținute de propriile forțe armate cu UAV-uri sunt, de asemenea, factori convingători pentru furnizori.