Îngrijorare geopolitică

Faptul că SUA s-a așezat la masa negocierilor cu Taliban în Afganistan după o perioadă de 19 ani și ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană ar fi fost problemele geopolitice principale discutate în 2020 dacă nu ar fi existat pandemia de coronavirus. Aceste două evenimente reprezintă evoluții foarte importante din orice perspectivă. Cu toate acestea, epidemia de coronavirus a produs rezultate care au afectat profund politica internațională de-a lungul anului 2020. Din acest motiv 2020 a fost declarat cel mai rău an al tuturor timpurilor.

Articolul Directorului Departamentului pentru Cercetări în domeniul securității al fundației SETA conferențiar universitar, Murat Yeșiltaș.

Importanța pandemiei constă în faptul că aceasta a declanșat o serie de evoluții care au zguduit profund sistemul global. În prima fază a pandemiei, a dominat părerea că coronavirusul va afecta profund politica globală. Ulterior afirmațiile în această direcție au început să pară mai fragmentate. Însă  în punctul în care am ajuns astăzi o preocupare globală a luat locul discuțiilor despre schimbări.  Există trei trăsături distinctive ale acestei stări de anxietate: riscul, incertitudinea și ambiguitatea viitorului.

Cele trei caracteristici ale acestei noi stări de anxietate globală au dus la apariția unei noi situații numită „anxietate geopolitică”. Anxietatea corespunde unei preocupări comune. Aceasta este o preocupare cauzată de risc, incertitudine și ambiguitate. Prima formă de anxietate care modelează această situație este cea legată de viitorul sistemului global. Cea mai mare preocupare pentru viitorul sistemului global se ridică din Occident. Faptul că superioritatea strategică a Occidentului va lua sfârșit, dar superioritatea strategică care o va  înlocui este destul de ambiguă, adâncește treptat starea de anxietate a Occidentului.

Această anxietate descrisă ca „lipsă de Occident” atât în Occident în sine, cât și la scară globală în perioada pre-pandemică pare să se fi adâncit odată cu pandemie. Abordarea „America se întoarce”, care se manifestă ca o încercare a Occidentului de a-și recâștiga superioritatea strategică și căutarea „autonomiei strategice” de către Europa corespunde căutării de a scăpa de o astfel de anxietate.

Un alt aspect care adâncește îngrijorarea cu privire la viitorul sistemului global este că actorii precum China, care apar ca cei mai puternici candidați pentru stabilirea ordinii post-occidentale, nu pot estima un orizont global dincolo de elementele de putere materială. Există mari întrebări și îndoieli cu privire la „abordările” Chinei cu privire la problemele globale comune inclusiv schimbările climatice globale. Încercările actorilor care se poziționează în categoria puterilor mijlocii și superioare, mai flexibile în pregătirile pentru lumea post-occidentală, de a înlocui statu-quoul au adâncit și mai mult această preocupare geopolitică centrată pe Occident.

Un alt aspect care aprofundează această preocupare geopolitică este faptul că riscul este diversificat. După cum a demonstrat și epidemia de coronavirus, riscul care vizează sănătatea globală este mult mai mare decât riscul cauzat de terorism. Teroarea este un fenomen global, dar îi lipsește o activitate tectonică cauzată de o epidemie globală. Această incertitudine face ca întregul sistem să fie pus din nou la îndoială în timp ce crește valoarea riscului. Un risc fără limite clare determină ca îngrijorarea geopolitică să ia o formă globală. Conflictele militare în curs și tensiunile dintre state fac mai dificilă gestionarea preocupării geopolitice, determinând statele să producă politici individuale. Astfel, cea mai importantă stare care poate descrie lumea post-pandemică se evidențiază ca preocupare geopolitică.