Relațiile turco-ruse trec printr-o perioadă dificilă

Articolul Directorului Departamentului pentru Cercetări în domeniul securității al fundației SETA (Fundația pentru cercetări politice, economice și sociale), conferențiar universitar,   Murat Yeșiltaș.

Relațiile turco-ruse au urmat în general un curs fluctuant de-a lungul istoriei.  Nu se poate spune că relațiile dintre cele două țări au fost la un nivel foarte bun în perioada Războiului Rece. Deși Turcia a urmat o politică de apropiere de Uniunea Sovietică după criza în relațiile turco-americane din 1964 cauzată de embargoul asupra armelor, eforturile ei nu au adus succes. Prăbușirea Uniunii Sovietice după încheierea Războiului Rece părea să fi oferit o oportunitate de a repara relațiile dintre Moscova și Ankara, dar evoluțiile și crizele ce au survenit pe axa Balcanilor, Mării Negre, și Caucazului au împiedicat acest lucru. În această perioadă, ambele țări au căutat un nou rol în noua ordine mondială de după Războiul Rece; din acest motiv relațiile nu au putut atinge nivelul dorit.

Numai în anii 2000 Turcia și Rusia au aspirat să stabilească relații pe o bază mai rațională.  Deși Moscova considera Ankara drept un concurent, Ankara a fost pe de altă parte un partener cu care era posibilă cooperarea în mai multe domenii de la energie până la comerț. Ankara, pe de altă parte, a preferat să stabilească o legătură strânsă cu Rusia datorită faptului că ea a fost  un mare vecin al acestei țări și avea nevoie de această țară în ceea ce privește gaze naturale și de asemenea în scopul dezvoltării unei politici care ar facilita soluționarea problemelor geopolitice din regiune. Ca rezultat al acestor eforturi a urmat o perioadă de apropiere și au fost stabilite relații de parteneriat și cooperare în mai multe domenii.

Însă, odată cu izbucnirea crizei siriene, cele două țări au devenit mai întâi rivale iar prin urmare în etapele următoare ele au reușit să creeze condiții pentru cooperare. În 2015 Turcia a doborât un avion de luptă aparținând Rusiei, care încălcase spațiul aerian al său, incidentul declanșând o criză profundă în relațiile turco-ruse; datorită eforturilor diplomatice reciproce în 2016 țările au ajuns din nou la un consens. De atunci între Rusia și Turcia apare o apropiere strategică.  Faptul că Rusia în ultimele luni acordă sprijin regimului sirian și de asemenea bombardează unul dintre ultimele bastioane ale opoziției siriene – provincia Idlib, a pus sub semnul întrebării relațiile dintre Turcia și Rusia.

 Bineînțeles, aceste relații nu presupun doar Siria. Moscova afirmă că Turcia nu-și îndeplinește angajamentele care decurg din acordul de la Soci în  ceea ce privește Idlib și vrea singură să se ocupe de eliminarea grupărilor radicale din Idlib.   Turcia, pe de altă partea, susține că pentru îndeplinirea acestor responsabilități atacurile regimului Assad trebuie oprite. Astfel, atât timp cât bombardamentele continuă, este puțin probabil ca Turcia va avea succes în provincia Idlib.   

Acest lucru poate declanșa o nouă criză între Moscova și Ankara, și  apropierea dintre cele două țări poate reintra într-o perioadă statică.

Guvernul turc pune accent pe interesele comune ale ambelor țări pentru a împiedica declanșarea unei noi crize în relațiile bilaterale. S-400 este cel mai important subiect care a facilitat îmbunătățirea relațiilor bilaterale în ultima perioadă. Ankara credea că prin achiziționarea sistemelor de apărare anti-aeriană rusești în ciuda obiecțiilor SUA, a demonstrat că acordă o importanță majoră relațiilor cu Rusia. Mai mult decât atât, se vorbește și despre parteneriatul turco-rus și în domeniul industriei de apărare. Pe de altă parte, ambele țări desfășoară un proiect comun în domeniul energiei nucleare și Rusia vrea să-și demonstreze capacitățile în acest domeniu – prin acest proiect. Aceste două parteneriate vor aduce o contribuție și la economia Rusiei. Se pare că ambele țări au nevoie una de cealaltă  în ceea ce privește energia. Turcia este unul dintre cei mai importanți cumpărători ai gazului rusesc și un client valoros. În același timp Ankara are o importanță strategică în ceea ce privește livrarea gazelor rusești în Europa via Turcia.  Deci există o dependență reciprocă.  Turcia este o destinație de vacanță ieftină pentru turiștii ruși. Rusia ocupă locul întâi în numărul de turiști veniți anual în Turcia.

Deși problema Siriei reprezintă  un subiect de dispută pentru cei doi actori, Siria este în același timp unul dintre cele mai importante numitoare comune. Chiar dacă Rusia își va declara victoria militară pe un teren diplomatic din care lipsește Turcia, nu pare posibilă stabilitatea durabilă  în ceea ce privește problema siriană. A provoca moartea și mai multor civili în Idlib, și a cauza prin strămutarea forțată plecarea locuitorilor spre Turcia nu este o strategie inteligentă pentru Moscova. Dimpotrivă, aceasta ar putea genera costuri suplimentare pentru Rusia. SUA a considerat această situație drept o oportunitate și în ultimele săptămâni a făcut câteva mișcări pentru a deteriora relațiile turco-ruse, invocând criza din provincia Idlib. SUA a declarat la cel mai înalt nivel  că va fi alături de Turcia în ceea ce privește Idlib.

În cazul în care Turcia și Rusia vor eșua să ajungă la un consens cu privire la Idlib, noi tensiuni vor surveni pe linia Ankara-Moscova și apropierea ce a avut loc în ultimii ani va fi inversată. Criza din Idlib reprezintă o încercare importantă pentru relațiile turco-ruse și nu este ușor de soluționat. În scopul de a menține relațiile strategice cu Turcia, Rusia trebuie să renunțe la cererile sale maximaliste în Idlib și să pună capăt imediat la atacurile regimului.